Pentru toate exista un început, o prima data vorba aia.
Asta e si cazul blogului meu. Simteam parca de mult ca vreau sa scriu, dar sa ma "asculte" si restul, nu stiu de ce, dar na. Ca doar nu am eu de zis cine stie ce lucru interesant, dar macar sa-l impartasesc. :D
Poate mi-or veni si idei interesante... poate nu, o-i vedea.
Acum vine momentul in care ma "motivez" pentru creearea blogului: era o mirifica dimineata, soarele abia aparut din intuneric, eu abia trezita din culcusul meu cald... eh acum vina partea nasoala, trebuia sa merg la servici si eram si in intarziere, mna futui. Ma ridic eu cum ma ridic din pat, imbracat in 5 minute ca la armata, ca doar am dormit bineee, si ma pornesc. Eu de fapt inca dormeam, ma gandeam sa nu fie probleme, sa ajung la timp, imi treceau prin cap toate ideile deodata, si bineinteles am uitat ca eu ma indreptam pe tocuri spre locul de munca (provizoriu), cand deodata simt cum picioarele mele nu mai reactioneaza si unul din ele chiar s-a gandit ca o mica pauza nu ar strica dupa atata galopat. Si uite asa, fara cafeaua binemeritata, dar cu un soc zdravan, m-am trezit, si m-am redresat in ultimul moment, asta inainte sa fac cunostinta cu asfaltul denivelat care imi facea cu ochiul si se gandea: "de ce sa nu schimb culoarea hainelor albe de pe doamna, ca tot e asa de grabita si nu are timp sa mearga sa se schimbe?". Cu un mic mare noroc am ajuns si la servici, in timp util :D dar tot degeaba ca oricum m-am plictisit. Si stand asa in plictiseala ma gandeam ca era tare misto sa fi fost filmata faza (oricum doamna din fata mea a "filmat" totul si a avut la ce se gandi macar pentru cateva ore daca nu toata ziua si sa o bufneasca rasul) si redata, ca sa nu rad numai eu (si cei din jur). Si asa mi-am facut eu blog, ca daca nu e cu filmat macar sa fie cu povestit si tot e ceva, nu?
