Ce faci cand vezi doi negri alergand?.... razi bineinteles... asta daca cei doi negri sunt una bucata catel, al meu si una bucata stapana, adica eu cu tricou negru... Ce e comic?... poi e, pur si simplu e, ca eu nu sunt cine stie ce sportiva, iar Axy e caine ce naiba, fuge "omu"...
Bun.... deci.... era o seara linistita de duminica.... 19:30, cand ma gandesc sa ies cu cainele afara, de fapt nu tre sa ma gandesc eu ca se cere el.... partea proasta e ca nu stiu ce a fost in capul meu (cred ca nimic), sa merg cu el fara lesa, atata timp cat stiu ca e toamna.... perioada aia frumoasa.... nu a asteniilor, si a romantismului in momentul cand frunzele parasesc copacul ce a fost precum o casa in timpul anului pentru ele.... ci a CATELELOR IN CALDURI. Ei, pana acum nimic interesant, dar ce te faci cand dupa ce nu ai avut nimic in cap se intampla sa-l si pierzi pentru 5 secunde din ochi pe speedy.... booon, aici deja devine captivant.... Cand mi-am indreptat iar privirea spre el, ia-l de unde nu-i si vad o coada ca da coltu' (noroc cu coada, ca e lunga)... si dai si fugi, si fugi, si fugi.... si dupa ce dai doua colturi si tu, iti vezi cainele la al treilea.... strigi, normal ca nu-ti raspunde..... si fugi, si fugi (...) si fugi.... si il vezi iar. Dragul si scumpul meu catel era in fata blocului cu o catea. Cu ultimele puteri (ca nu de mult terminasem de mancat, nu eram pregatita pentru jogging) si cu toti nervii posibili, pentru ca ma gandeam ca o sa ma poarte tot cartieru'.... il iau in brate sa fiu sigura ca ajunge in casa.... si mergem....
Dupa o tura buna... cei doi negri ajung in casa.... unde una bucata stapana avea cu inima :D si una bucata catel era cel mai cuminte ingeras....
Ei.... dar asta nu e nimic pe langa ce am patit cu domnu' de mai sus la tara (care apropo nu e pregatit sa dea de mancare la rate, ci e pe punctul de plecare... tot timpul e pregatit pentru asta).... ca tot am zis ca merg la relaxare...
De unde relaxare ca am facut plimbari nocturne.....
Totul incepe intr-o frumoasa zi de vineri (si eu care ziceam ca nu e 13).... asa spre seara... normal ca si acolo sunt catele, si el a zarit una... a fugit pe unde a putut si dus a fost. Avand in vedere ca nu era prima data cand paraseste caminul conjugal, nimeni nu si-a facut probleme ca nu se intoarce. Dar s-a ingrosat gluma cand s-a intunecat si pufilica asta mic nu a revenit.... mai stam noi ce mai stam cand auzim un scheunat.... parea a fi al lui.... eu nu stiam ce sa mai fac... afara bezna, lumina inca nu era aprinsa pe strada... scandalul in toi.... se aude mai urat din sat.... un nou catel (al meu) apare in haita si nu e bine primit. Deja cand aud latraturi zdravene, alt scheunat (acum eram sigura ca era al lui Axy).... plec.... O iau prin intuneric spre restaurant, merg ce merg si ajung la punctul unde aveam de ales..... o iau tot pe drum, pe unde se mai vedea cat de cat, dar ocolesc, si ma gandeam ca ajung prea tarziu si al meu e sfartecat deja... sau o iau pe carare, prin iarba, pe langa lac (frumoasa scurtatura de altfel, dar ziua) cu speranta ca-l mai prind viu..... si am ales cararea. Se zice ca nu e bine sa dai drumul pe carare, dar acum era util, era o scurtatura pe care o stiam, dar care era mult mai infricosatoare decat o retineam eu.... ei, frica frica, normal, abia dupa ce am ales varianta m-am gandit ca si eu as putea sa fiu muscata de un cutu cat mine de mare (ca asa sunt pe acolo, de paza, si vad ca-si fac treaba) dar am tot mers.... "ce o fi, o fi".... si deodata zaresc ceva gri, mare si paros.... da' mare mare nu asa.... si cand vad ca se sperie el de mine imi dau seama ca e cainele vecinului, mic, nici pana la genunchi :D.... bun, mai trece din spaima mai ales cand il aud si pe Axy latrand, in apropiere.... dar speriat fiind o ia la fuga.... eu dupa el... si ajung la marginea lacului.... lac care noaptea (cand nu e nici macar luna sa se oglindeasca in el, ca doar era inorat) parca e mai scary, era de fapt doar mintea mea care isi imagina lucruri, totul era mai mare, totul misca, toti monstri erau acolo :)).... sa revenim.... nu am inaintat mai mult si-l strig.... dupa ce am insistat putin, apare si el. Cand l-am vazut pe picioarele lui si ud leoarca dupa o baie nocturna, ma mai linistesc si-l si iau la 11 metri..... Pornim spre casa, deja vedeam pe intuneric, dar nu destul de bine ca sa-l vad pe tata care-l fluiera pe cutulica, iar m-am speriat, ca eu doar am auzit nu am si vazut..... Recunosc totusi vocea si mergem toti trei spre adapost. Dupa o bucata buna aud ceva tare care loveste pamantul.... erau bolovanii din mana lui tata :)))) ce a venit cu arme albe in urma noastra.... ce s-a gandit, cainele e probabil rupt, nu mai e (la ce scandal s-a auzit)..... acum s-a dus si asta, daca o rup si pe ea cainii.... hmmm, hai sa merg dupa ei si hai sa iau si niste bolovani ca nu se stie niciodata la ce folosesc. Am ras, mai mult in sinea mea si eram tare mandra de mine :D ca eu nu mi-am luat nimic sa ma apar, m-am bazat pe "ce o fi, o fi".
Odata ajunsi acasa observam ca Axy e totusi muscat.... nici nu se putea scutura bine, nici zgarda nu mai avea.... rosu cat cuprinde.... dar tot raul spre bine.... era pe picioarele lui. Toata cumintenia si convalescenta l-au tinut pana a doua zi cand ii era din nou mirosul bine ascutit.
Zdravana spaima am tras, ca mi draga mogaldeata asta... nu degeaba am pornit dupa el fara sa ma gandesc la consecinte.....
Ma bucur ca dupa ghinion a venit si norocul, si-l mai am.... doar trebuie sa fac jogging si-n oras :D
