sâmbătă

Nisip

Răsărit de soare,
Amurg ieşit din mare...
Doar noi şi nisipul sub picioare
Privind în depărtare...
Privind la frumuseţe,
Feţe pline de tristeţe...
Suflete întunecate
Ce nu pot fi înduplecate....
Ne chinuim pe noi adesea,
Crezând că va fi bine...
Dar ştim că nu va fi aşa
Nu e loc de mai bine.
Ne cufundăm în cotidian,
Uitând să mai fim oameni...
Lăsăm aşa să treacă ani,
Uităm de ce contează...
Doar noi şi nisipul umed,
Doar noi şi infinitul zâmbet,
Doar noi şi ce o să mai vină,
Doar noi şi un sărut de noapte bună.
Un sărut în noaptea albă
Noapte caldă în zăpadă
Noapte magică în doi
Haideţi să fim iarăşi noi.
Aş vrea să pot din nou zbura,
Nu doar în vis, ci în inima ta,
Marea sa ne fie patul
Iar muntele, palatul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu