Nisip

Răsărit de soare,

Amurg ieşit din mare...

Doar noi şi nisipul sub picioare

Privind în depărtare...

Privind la frumuseţe,

Feţe pline de tristeţe...

Suflete întunecate

Ce nu pot fi înduplecate....

Ne chinuim pe noi adesea,

Crezând că va fi bine...

Dar ştim că nu va fi aşa

Nu e loc de mai bine.

Ne cufundăm în cotidian,

Uitând să mai fim oameni...

Lăsăm aşa să treacă ani,

Uităm de ce contează...

Doar noi şi nisipul umed,

Doar noi şi infinitul zâmbet,

Doar noi şi ce o să mai vină,

Doar noi şi un sărut de noapte bună.

Un sărut în noaptea albă

Noapte caldă în zăpadă

Noapte magică în doi

Haideţi să fim iarăşi noi.

Aş vrea să pot din nou zbura,

Nu doar în vis, ci în inima ta,

Marea sa ne fie patul

Iar muntele, palatul...