The secret

Am găsit întâmplător astăzi un filmuleţ..... e bine dacă aveţi vreme de toate, sunt 9 iar fiecare are 10 minute.... vă dau prima parte şi după fiecare o să fiţi redirecţionaţi spre celelalte..... dacă nu o să reuşiţi să gândiţi altfel după ce vă uitaţi la ele, măcar o să vă simţiţi mai bine... enjoy

Stupidity...

Am o întrebare.... cât de tâmpiţi pot fi unii? Ieri, de cu bună dimineaţa, am primit o vizită...... dacă îi pot spune aşa. O doamnă cochetă, în viziunea ei, a intrat foarte hotărâtă în magazin, întrebând de doamna Mărioara, o fostă vânzătoare. Ca să vă faceţi o idee... magazinul e foarte mic.... şi totuşi întrebarea a fost: "Doamna Mărioara nu este?".... în gândul meu: "o vedeţi undeva? o fi prin baie".... dar nu, am răspuns politicos "nu, nu mai este aici de mult". Gândirea tulbure a doamnei a continuat, iar eu am uitat brusc de cei 7 ani de acasă după ce am mai primit un şir de întrebări: "Dar de ce nu mai e? S-a mutat la alt magazin? Ce e cu dânsa?".... a venit şi răspunsul bineînţeles: "nu ştiu, sunt o simplă vânzătoare, nu mă interesează viaţa celorlalte care au fost". Poate că am fost nesimţită dar nu mă mai interesează pentru că şi alţii, destul de mulţi de altfel, sunt cu mine. Anyway, ce poate fi în capul unora nu ştiu, la ce se gândea doamna, nici asta nu ştiu, poate la nimic, doar a vorbit şi ea. Oare trebuie să ştiu istoria magazinului şi totul despre viaţa fiecărei vânzătoare care a fost înaintea mea, chiar şi după mine dacă se poate? Poate eu greşesc, poate chiar trebuie să fiu informată despre orice, nu numai ce ţine de mine. Chiar trebuie să mă interesez ce are doamna Maria în curte, câte găini şi căte ouă aducea la oraş. Poi nu? Mai păţesc una bună.... o mamă cu un copil intră la cumpărături. Blondă nu era ea, la păr zic, dar cine poate şti.... El, copilul, rupea cu poftă dintr-un cremwurşti crud, bag sama micul dejun, mestecând în grabă. Mama: "Raul să nu pui mâna pe haine". Mă gândeam, uite dom'le exemplu de oameni civilizaţi în sfârşit. Când colo, după câteva minute de cotrobăit printre umeraşe, ce-mi aud urechile: "Mă Raul da' ce ţi-am spus, nu pune mâna pe haine, pe urmă pui mâna pe cremwurşti". Aham.... problema nu era că ar murdări copilul hainele, problema era că hainele sunt prea murdare pentru mâinile lui..... oh da....... După alte câteva ore.... lungi de altfel..... mă bufneşte râsul.... de ce? Apare o doamnă cu un cuţu mare, îl leagă de coşul de gunoi din faţa magazinului să nu fugă (nu că ar fi avut intenţia), şi păşeşte semeţ printre ieftinituri... după ceva vreme, pleacă restul clienţilor şi rămân doar cu ea. Vroiam să mă joc puţin cu câinele, să mă mai dixtrez şi eu, şi o întreb pe doamna: "e rău câinele".... pauză..... semn că nu a auzit..... mai întreb o dată mai tare: "e rău câinele?".... nimic.... mnoh, hai să merg lângă ea, poate nu îşi dă seama că vorbesc cu dânsa, poate nu aude.... si merg la juma' de metru şi întreb iară: "e rău câinele?".... nimic..... mnoh mă.... încerc iar: "muscă?".... şi primesc şi răspunsul: "îmi trebuie pentru soţu că tot şi le arde la sudură" (căutând un tricou).... mă iau şi mă duc, văzând că nu are sens să mai întreb, cu riscul de a deveni muşcată.... dar când colo, pe cât era de mare, pe atăt era de blând căţelul......

Clientul nostru stăpânul nostru...

Bine, bine, dar nici chiar aşa...... să spui bună ziua când intri într-un magazin, mai ales când vânzătoarea salută prima e chestie de bun simţ şi de cei 7 ani de acasă.... în două săptămâni am observat că foarte puţini bistriţeni mai au respect. Ce mă mai enervează.... cei care vin numai să întoarcă magazinu' pe dos.... "că doar de aia îi asta aici".... ei nu e chiar aşa, dacă tot nu cumperi nimic nici nu scoate toate hainele că după 11 ore zilnic nu ştiu zău ce chef mai are un om să rearanjeze fiecare umeraş, sau să împăture frumos ce e pe raft, la 1000 de haine nu e tocmai easy să faci asta la fiecare 5 minute când se trezeşte câte unu' să fie deştept. Am observat că în România toţi sunt şefi...... sefu' îi şef că de aia o angajat..... clientu' îi şef că de aia are bani.... da' bun simt nu are nimeni şi vânzătorul e sclavul tuturor care trebuie să ţină seama de nevoile fiecaruia. Mă disperă la culme ţiganii, care sunt abonaţi zilnic, după ce că majoritatea nu cumpără nimic mai tre să stau şi după curu' lor să nu ciordească ceva şi după ce ies să dau cu mult fâs-fâs că uşa deschisă nu mai duce, e peste puterile ei în faţa mirosului puternic de nespălare plus naturaleţea coloraţilor. Ieri, la închidere am avut parte şi de un beţiv, care totuşi şi-a dat seama că e beat, într-un încercat de tricou a recunoscut, dar cu toate astea nu m-a încâlzit cu nimic că m-a îmbătat şi pe mine cu respiraţia lui şi deşi nu dăduse pe acasă de două zile, după spusele lui tot nu vroia să plece, iar eu biata vroiam să merg acasă.... dar ce mai conta, clientul nostru stăpânul nostru. Ce mă mai distrează sunt femeile care doresc să încerce o pereche de pantaloni care probabil le intră doar pe un picior.... totuşi e bine că îşi dau seama că nu le e bună acea pereche.... Ce să faci, trebuie să serveşti pe toată lumea, nu? Doar de aia sunt acolo..... Stând atâta acolo, practic a doua mea casă, mai face omul pauze, mai iese la o ţigară şi un pahar (sticlă) de apă, bineînţeles de la robinet că cine are bani să cumpere ceva de doamne ajută, nu ştiu cât de potabilă e, dar tre să bei ceva atâtea ore, că bani ciuciu, oare de ce nu vrea românul să lucreze. Sincer e mai uşor să scoţi cine ştie ce certificat de handicap, sau să iei bani că ai caz social, sau câte şi mai câte.... acum le cam dau dreptate..... la ce bun să lucri dacă bani nu primeşti? Dar asta într-un post următor, când fac luna.... deşi cele spuse sunt un fapt, că şi după o lună de muncă tot e posibil, şi e posibil bine să nu iei nimic..... câţi nu au luat ţepe?....... Să revenim totuşi, făcând şi eu câte o pauză ies afară, şi văd tot felul de feţe, aud tot felul de poveşti, inevitabil..... dar poate cel mai interesant mi s-a părut o mama cu un copil, trecând ei frumos prin faţa magazinului, ea blondă, el în cărucior..... ea vorbind cu el care oricum nu înţelege nimic, dar să nu zică lumea că vorbeşte singură: "no uite mă, în loc să iau medicamente că mă doare gâtu', eu iau bere să mă îngrăş"..... iar el între timp, din cărucior, era interesat de roata din spate stânga, vroia să ajungă la ea, fiind jumate afară din cărucior.... dar ce mai contează, mami şi-a luat bere. Cam atât pe ziua de azi că mă aşteaptă cele 11 ore de angajat..... pardon de vânzătoare.... stat în picioare şi alea alea..... bla bla bla :D ştiu că nu are rost că sunteţi mulţi în cazul ăsta..... oricum, eu lucru în schimburi măcar, de dimineaţa până seara şi a doua zi mă schimb, în tură sau de haine :D că în rest tot eu.... tot eu..... O zi bună vă doresc la toţi..... şi însorită, că e cam urât pe afară..... dar ce contează.... hai la muncă fară bani.... toată lumea.....