Un înger albastru, din cer, coboară uşor în seară
Eu dorm, iar mângâierea lui îmi face trupul să tresară
În vis îl simt şi văd ca-n ceaţă, imaginea
Parcă reală, a omului perfect, bun, iubitor...
Rămân în vis, visare, mai dorm puţin.
Văd toată lumea, bună, şi-ncet suspin.
Abia după un timp simt un sărut, răspund
La el crezând că-i rai, şi-atunci te văd.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu