Munca

Lucrand cu oameni din toate tarile posibile... azi mi-am dat seama de asta.... chiar toate tarile posibile..... de fapt, cu negri inca nu am lucrat...... ti se intampla tot felul....

Am mai lucrat acum doi ani timp de 3 luni in locul cu pricina si sigur au fost intamplari hazlii.... dar nu mi le mai amintesc cu lux de amanunte sincer.... asta e.... iar acum din nou lucrez, tin locul cuiva..... si azi am "patit" doua chestii. Prima data ma trezesc cu un italian in magazin, presupun italian dupa felul in care a salutat cand a intrat, "bon giorno".... dar surpriza, cand a aparut si un prieten de-al lui in peisaj, vorbeau engleza (atunci am suflat usurata, ca italiana inteleg dar nu vorbesc, cum e si cu spaniola si franceza).... si din vorba in vorba, ca ar lua ceva pentru nevasta, nu de alta dar i s-a spus sa nu mearga fara ceva acasa... si atunci zice el: "I have to send her an e-mail to ask her what's her size".... no zic, buna treaba, nu putea lua direct, ca asa sigur nu mai cumpara nimic..... macar m-a scos din plictiseala pentru cateva minute....

Alta treaba, tot azi.... intra un domn (venit cu ceva grup, nici acum nu stiu de unde).... si zareste o fata de masa.... merg la el, il iau cu engleza.... el, pe limba lui..... mnoh zic ii bun, poate daca ii spun pretul o da si el pe engleza.... da, vezi sa nu. Singurul lucru pe care l-am inteles de la el a fost... "big?".... dar poate insemna ceva, altceva, pentru el. Ma apuc si o desfac, el comenta tot pe extraterestra lui.... ca nu stiu zau ce limba era..... nici germana, nici italiana (sigur), nici spaniola (tot sigur), nici franceza (mai sigur), romana in nici un caz, nici macar ungureste nu era, rusa e chiar melodioasa pentru ce scotea el pe gura, greaca iar nu ca doar o saptamana am tot auzit cam cum suna si limba asta..... ei, limba lui nu era nimic cunoscut creierului meu..... dar ne-am inteles de minune amandoi.... el pe limba lui, eu pe a mea (de fapt eu pe engleza)..... Mnoh si ii desfac eu fata de masa, i-o arat, ii spun cat e de frumoasa, nu stiu ce ii mai spun.... si el mai zice ceva, parea incantat... si pleaca.... eu am ramas cu fata de masa, de vreo 2 metri lungime, intinsa, mai exact mainile mele mai intinse decat materialul..... strang in cele din urma ca vad ca nu e rost de cumparat (normal ca nu mai era impaturita tot asa, da' nu-i bai ca arata bine).... si revin la plictiseala si asteptat alte grupuri....

Mi s-a mai intamplat o chestie acum doua saptamani.... vine o frantuzoaica.... dupa cum stiti, franceza inteleg..... ne salutam, ne zambim.... si doamna incepe sa armire marfa.... la un moment dat, privind o fata de masa (bata-le vina, dar no, astea sunt cele mai multe) zice: "de asta am vazut si in Vietnam".... eu ma uit la ea ca bou' la poarta noua..... ea insista: "serios, am vazut si in Vietnam".... eu iar nedumerita..... la care ea: "intelegi franceza?".... eu de colo: "Qui" (dar ea nu stia ca nedumerirea de pe fata mea venea de la faptul ca fetele alea de masa is romanesti, cu "motive" romanesti, si nu stiam ce ar putea cauta in Vietnam... dar na, nu am avut cum sa-i explic, ca nu iese franceza din mine oricand m-as chinui).... mai zice odata ca le-a vazut unde le-a vazut si ma lasa in pace ca vede ca eu tot ciudat ma uit la ea..... vine la ouale incondeiate si foarte incantata imi zice: "astea sunt oua vopsite"..... eu in gandul meu: "serios, nici nu stiam, ca nu aici lucrez, nu in romania traiesc".... dar ii spun numai: "Qui".... again..... Nu stiu de ce, ei i-a cam pierit entuziasmul si a plecat.....