Clientul nostru stăpânul nostru...

Bine, bine, dar nici chiar aşa...... să spui bună ziua când intri într-un magazin, mai ales când vânzătoarea salută prima e chestie de bun simţ şi de cei 7 ani de acasă.... în două săptămâni am observat că foarte puţini bistriţeni mai au respect. Ce mă mai enervează.... cei care vin numai să întoarcă magazinu' pe dos.... "că doar de aia îi asta aici".... ei nu e chiar aşa, dacă tot nu cumperi nimic nici nu scoate toate hainele că după 11 ore zilnic nu ştiu zău ce chef mai are un om să rearanjeze fiecare umeraş, sau să împăture frumos ce e pe raft, la 1000 de haine nu e tocmai easy să faci asta la fiecare 5 minute când se trezeşte câte unu' să fie deştept. Am observat că în România toţi sunt şefi...... sefu' îi şef că de aia o angajat..... clientu' îi şef că de aia are bani.... da' bun simt nu are nimeni şi vânzătorul e sclavul tuturor care trebuie să ţină seama de nevoile fiecaruia. Mă disperă la culme ţiganii, care sunt abonaţi zilnic, după ce că majoritatea nu cumpără nimic mai tre să stau şi după curu' lor să nu ciordească ceva şi după ce ies să dau cu mult fâs-fâs că uşa deschisă nu mai duce, e peste puterile ei în faţa mirosului puternic de nespălare plus naturaleţea coloraţilor. Ieri, la închidere am avut parte şi de un beţiv, care totuşi şi-a dat seama că e beat, într-un încercat de tricou a recunoscut, dar cu toate astea nu m-a încâlzit cu nimic că m-a îmbătat şi pe mine cu respiraţia lui şi deşi nu dăduse pe acasă de două zile, după spusele lui tot nu vroia să plece, iar eu biata vroiam să merg acasă.... dar ce mai conta, clientul nostru stăpânul nostru. Ce mă mai distrează sunt femeile care doresc să încerce o pereche de pantaloni care probabil le intră doar pe un picior.... totuşi e bine că îşi dau seama că nu le e bună acea pereche.... Ce să faci, trebuie să serveşti pe toată lumea, nu? Doar de aia sunt acolo..... Stând atâta acolo, practic a doua mea casă, mai face omul pauze, mai iese la o ţigară şi un pahar (sticlă) de apă, bineînţeles de la robinet că cine are bani să cumpere ceva de doamne ajută, nu ştiu cât de potabilă e, dar tre să bei ceva atâtea ore, că bani ciuciu, oare de ce nu vrea românul să lucreze. Sincer e mai uşor să scoţi cine ştie ce certificat de handicap, sau să iei bani că ai caz social, sau câte şi mai câte.... acum le cam dau dreptate..... la ce bun să lucri dacă bani nu primeşti? Dar asta într-un post următor, când fac luna.... deşi cele spuse sunt un fapt, că şi după o lună de muncă tot e posibil, şi e posibil bine să nu iei nimic..... câţi nu au luat ţepe?....... Să revenim totuşi, făcând şi eu câte o pauză ies afară, şi văd tot felul de feţe, aud tot felul de poveşti, inevitabil..... dar poate cel mai interesant mi s-a părut o mama cu un copil, trecând ei frumos prin faţa magazinului, ea blondă, el în cărucior..... ea vorbind cu el care oricum nu înţelege nimic, dar să nu zică lumea că vorbeşte singură: "no uite mă, în loc să iau medicamente că mă doare gâtu', eu iau bere să mă îngrăş"..... iar el între timp, din cărucior, era interesat de roata din spate stânga, vroia să ajungă la ea, fiind jumate afară din cărucior.... dar ce mai contează, mami şi-a luat bere. Cam atât pe ziua de azi că mă aşteaptă cele 11 ore de angajat..... pardon de vânzătoare.... stat în picioare şi alea alea..... bla bla bla :D ştiu că nu are rost că sunteţi mulţi în cazul ăsta..... oricum, eu lucru în schimburi măcar, de dimineaţa până seara şi a doua zi mă schimb, în tură sau de haine :D că în rest tot eu.... tot eu..... O zi bună vă doresc la toţi..... şi însorită, că e cam urât pe afară..... dar ce contează.... hai la muncă fară bani.... toată lumea.....