Stupidity...

Am o întrebare.... cât de tâmpiţi pot fi unii? Ieri, de cu bună dimineaţa, am primit o vizită...... dacă îi pot spune aşa. O doamnă cochetă, în viziunea ei, a intrat foarte hotărâtă în magazin, întrebând de doamna Mărioara, o fostă vânzătoare. Ca să vă faceţi o idee... magazinul e foarte mic.... şi totuşi întrebarea a fost: "Doamna Mărioara nu este?".... în gândul meu: "o vedeţi undeva? o fi prin baie".... dar nu, am răspuns politicos "nu, nu mai este aici de mult". Gândirea tulbure a doamnei a continuat, iar eu am uitat brusc de cei 7 ani de acasă după ce am mai primit un şir de întrebări: "Dar de ce nu mai e? S-a mutat la alt magazin? Ce e cu dânsa?".... a venit şi răspunsul bineînţeles: "nu ştiu, sunt o simplă vânzătoare, nu mă interesează viaţa celorlalte care au fost". Poate că am fost nesimţită dar nu mă mai interesează pentru că şi alţii, destul de mulţi de altfel, sunt cu mine. Anyway, ce poate fi în capul unora nu ştiu, la ce se gândea doamna, nici asta nu ştiu, poate la nimic, doar a vorbit şi ea. Oare trebuie să ştiu istoria magazinului şi totul despre viaţa fiecărei vânzătoare care a fost înaintea mea, chiar şi după mine dacă se poate? Poate eu greşesc, poate chiar trebuie să fiu informată despre orice, nu numai ce ţine de mine. Chiar trebuie să mă interesez ce are doamna Maria în curte, câte găini şi căte ouă aducea la oraş. Poi nu? Mai păţesc una bună.... o mamă cu un copil intră la cumpărături. Blondă nu era ea, la păr zic, dar cine poate şti.... El, copilul, rupea cu poftă dintr-un cremwurşti crud, bag sama micul dejun, mestecând în grabă. Mama: "Raul să nu pui mâna pe haine". Mă gândeam, uite dom'le exemplu de oameni civilizaţi în sfârşit. Când colo, după câteva minute de cotrobăit printre umeraşe, ce-mi aud urechile: "Mă Raul da' ce ţi-am spus, nu pune mâna pe haine, pe urmă pui mâna pe cremwurşti". Aham.... problema nu era că ar murdări copilul hainele, problema era că hainele sunt prea murdare pentru mâinile lui..... oh da....... După alte câteva ore.... lungi de altfel..... mă bufneşte râsul.... de ce? Apare o doamnă cu un cuţu mare, îl leagă de coşul de gunoi din faţa magazinului să nu fugă (nu că ar fi avut intenţia), şi păşeşte semeţ printre ieftinituri... după ceva vreme, pleacă restul clienţilor şi rămân doar cu ea. Vroiam să mă joc puţin cu câinele, să mă mai dixtrez şi eu, şi o întreb pe doamna: "e rău câinele".... pauză..... semn că nu a auzit..... mai întreb o dată mai tare: "e rău câinele?".... nimic.... mnoh, hai să merg lângă ea, poate nu îşi dă seama că vorbesc cu dânsa, poate nu aude.... si merg la juma' de metru şi întreb iară: "e rău câinele?".... nimic..... mnoh mă.... încerc iar: "muscă?".... şi primesc şi răspunsul: "îmi trebuie pentru soţu că tot şi le arde la sudură" (căutând un tricou).... mă iau şi mă duc, văzând că nu are sens să mai întreb, cu riscul de a deveni muşcată.... dar când colo, pe cât era de mare, pe atăt era de blând căţelul......

Clientul nostru stăpânul nostru...

Bine, bine, dar nici chiar aşa...... să spui bună ziua când intri într-un magazin, mai ales când vânzătoarea salută prima e chestie de bun simţ şi de cei 7 ani de acasă.... în două săptămâni am observat că foarte puţini bistriţeni mai au respect. Ce mă mai enervează.... cei care vin numai să întoarcă magazinu' pe dos.... "că doar de aia îi asta aici".... ei nu e chiar aşa, dacă tot nu cumperi nimic nici nu scoate toate hainele că după 11 ore zilnic nu ştiu zău ce chef mai are un om să rearanjeze fiecare umeraş, sau să împăture frumos ce e pe raft, la 1000 de haine nu e tocmai easy să faci asta la fiecare 5 minute când se trezeşte câte unu' să fie deştept. Am observat că în România toţi sunt şefi...... sefu' îi şef că de aia o angajat..... clientu' îi şef că de aia are bani.... da' bun simt nu are nimeni şi vânzătorul e sclavul tuturor care trebuie să ţină seama de nevoile fiecaruia. Mă disperă la culme ţiganii, care sunt abonaţi zilnic, după ce că majoritatea nu cumpără nimic mai tre să stau şi după curu' lor să nu ciordească ceva şi după ce ies să dau cu mult fâs-fâs că uşa deschisă nu mai duce, e peste puterile ei în faţa mirosului puternic de nespălare plus naturaleţea coloraţilor. Ieri, la închidere am avut parte şi de un beţiv, care totuşi şi-a dat seama că e beat, într-un încercat de tricou a recunoscut, dar cu toate astea nu m-a încâlzit cu nimic că m-a îmbătat şi pe mine cu respiraţia lui şi deşi nu dăduse pe acasă de două zile, după spusele lui tot nu vroia să plece, iar eu biata vroiam să merg acasă.... dar ce mai conta, clientul nostru stăpânul nostru. Ce mă mai distrează sunt femeile care doresc să încerce o pereche de pantaloni care probabil le intră doar pe un picior.... totuşi e bine că îşi dau seama că nu le e bună acea pereche.... Ce să faci, trebuie să serveşti pe toată lumea, nu? Doar de aia sunt acolo..... Stând atâta acolo, practic a doua mea casă, mai face omul pauze, mai iese la o ţigară şi un pahar (sticlă) de apă, bineînţeles de la robinet că cine are bani să cumpere ceva de doamne ajută, nu ştiu cât de potabilă e, dar tre să bei ceva atâtea ore, că bani ciuciu, oare de ce nu vrea românul să lucreze. Sincer e mai uşor să scoţi cine ştie ce certificat de handicap, sau să iei bani că ai caz social, sau câte şi mai câte.... acum le cam dau dreptate..... la ce bun să lucri dacă bani nu primeşti? Dar asta într-un post următor, când fac luna.... deşi cele spuse sunt un fapt, că şi după o lună de muncă tot e posibil, şi e posibil bine să nu iei nimic..... câţi nu au luat ţepe?....... Să revenim totuşi, făcând şi eu câte o pauză ies afară, şi văd tot felul de feţe, aud tot felul de poveşti, inevitabil..... dar poate cel mai interesant mi s-a părut o mama cu un copil, trecând ei frumos prin faţa magazinului, ea blondă, el în cărucior..... ea vorbind cu el care oricum nu înţelege nimic, dar să nu zică lumea că vorbeşte singură: "no uite mă, în loc să iau medicamente că mă doare gâtu', eu iau bere să mă îngrăş"..... iar el între timp, din cărucior, era interesat de roata din spate stânga, vroia să ajungă la ea, fiind jumate afară din cărucior.... dar ce mai contează, mami şi-a luat bere. Cam atât pe ziua de azi că mă aşteaptă cele 11 ore de angajat..... pardon de vânzătoare.... stat în picioare şi alea alea..... bla bla bla :D ştiu că nu are rost că sunteţi mulţi în cazul ăsta..... oricum, eu lucru în schimburi măcar, de dimineaţa până seara şi a doua zi mă schimb, în tură sau de haine :D că în rest tot eu.... tot eu..... O zi bună vă doresc la toţi..... şi însorită, că e cam urât pe afară..... dar ce contează.... hai la muncă fară bani.... toată lumea.....

Funny

Cautând altceva, am dat peste câteva clipuri funny cu animale.... enjoy: Alan :D , jumping Justin , M. J. , night time day time , I love youuuu , helooo , happy , noooooo :D , pisică nebună.

Despre Bistriţa

Ultimele noutăţi despre Bistriţa.... ce se mai întâmplă în sătucu nostru le găsiţi pe noul blog: http://lost-space-patriki.blogspot.com/ Tot timpul se întâmplă ceva, chiar şi aici.... mic mic, dar plin de evenimente orăşelul.... chiar şi ceva minor dacă se întâmplă aici e foarte interesant :D şi bineînţeles intens dezbătut de locuitorii urbei, însetaţi de senzaţional. Lectură plăcută vă doresc.... şi să nu vă speriaţi de unele chestii, sunt adevărate :D... aşa că mai bine luaţi ceva tare în fund să nu vi se pară prea tare podeaua pe urmă.... nu uitaţi, dacă nu se întâmplă ceva interesant, se crează de cei dornici de o viaţă palpitantă. Numai bine, o zi însorită vă doresc, printre picurii de ploaie..... până şi cerul plânge când vede ce e în jur.....

Criză

Nu e problemă doar că există criza economică în ţara şi în lume..... sau cel putin asta ne lasa ăi de sus să credem.... ăi de sus, nu Boc sau Băsescu, sunt alţii şi alţii mai mari care controlează tot... So, problema nu e doar criză care există, o simţim deja :D, problema mai mare e criză din fiecare. Lipsa banilor face oamenii să fie mai agitaţi, mai nervoşi, mai răi... e inevitabil.... Părerea mea e că doar cei foarte strong psihic vor putea să treacă de CRIZĂ. Dacă nu înnebunim după perioada asta grea e mare lucru..... Cam asta e şi ideea mondială, suntem prea mulţi, cam 6,5 miliarde de oameni, iar pentru un trai bun, în sesnsul că număr de oameni pe care îl poate "suporta" Terra pentru un trai bun, cu toate resursele şi toate bunătăţile e de doar 500.000.000 de oameni. Cam la atât se vrea să se ajungă, de asta toată criză asta, oameni care mor de foame doar ca să nu fie datori, oameni care o iau razna, oameni care lucrează până la extenuare pentru un salar de cacat. Ce să mai spun că există diferite metode prin care se reduce numărul populaţiei constant, diferite "atentate teroriste" bine gândite, râzboaie, alimente ce conţin diferite substanţe toxice sau care provoacă diferite boli ce nu se pot vindeca, în special cancer.... sau curăţarea apei potabile cu florură, care de fapt te curăţă de tot pe tine nu doar apa de microbi şi alte chestii, sau vezi doamne îţi albeşte dinţii (doar de aia există pastă de dinţi cu aceeaşi substanţă, dar pe care nu o înghiţi, pasta zic, precum apa)..... Multe multe exemple există, toate pentru a reduce numărul de oameni altfel ca Pământul să poată să ne ţină şi să nu pierdem specia dintr-o dată..... puţini şi buni, să nu dispărem...... Poate 2012 e doar anul la care se ajunge la populaţia dorită.... sau cine mai ştie..... Oricum eu vreau să nu mai existe atâta tensiune în aer..... din păcate nu poţi să fi calm când ştii că nu ai nimic, uiţi şi de iubire..... uiţi de tot, te gândeşti doar cum să mai plăteşti din datorii..... e nasol, dar adevărat...... poate totuşi încercăm să fim mai calmi, mai buni şi să ne bucurăm cât de cât de ce avem în jur. SĂ ZÂMBIM...... aşa ne facem viaţa mai uşoară...... şi poate trecem şi de criză odată şi odată..... dar şi dacă nu trecem, de ce să nu fim fericiţi?

LA MULŢI ANI!!!

La mulţi ani tuturor celor care poate nu mai sunt copii, ca aşa arată buletinul, dar totuşi în suflet se mai simt aşa.... şi se bucură când primesc un cadou cât de mic. Eu vă ofer doar atât, un sincer la mulţi ani.... şi sper să vă simţiţi copii până la adânci bătrâneţi. Oricum, cât avem părinţi suntem copii, aşa că sănătate multă şi părinţilor noştri, care încă sunt copii.

Sper ca această zi, nu numai că vă face mai buni, dar poate reuşiţi să vă bucuraţi de orice lucru mic, de o rază de soare, de o floare ce abia şi-a deschis bobocul... de un pupic şi-o îmbrăţişare.... să vă bucuraţi de orice ca şi cum ar fi ceva enorm... dar cel mai mult bucuraţi-vă de zambetul celor dragi voua. O zi bună vă doresc, şi însorită cel puţin în sufletul vostru.

Bancuri

Ştiţi cum se cheamă un câine fără picioare? Nu se cheamă că oricum nu vine. Care e diferenţa dintre o găină? -Are picioarele paralele, mai ales stângul. De ce cade primul elefant din copac? Pentru că era mort. De ce cade al doilea elefant din copac? Era legat de primul. De ce cade al treilea elefant din copac? Credea că e un fel de joc şi era rândul lui.- De ce are rinocerul corn? - Pentru că nu a găsit chiflă.Un şnur se uita în oglindă şi zâmbea pe sub mustaţă: - Mamăăă, ce şiret sunt!!!- Stiţi cum se uită o raţă în beci? - Iei raţa, o duci în beci şi o uiţi acolo...-Ce trebuie să îi faci unui hipopotam care are diaree? -Loc!!!-Ce e verde şi aleargă prin pădure? -O haită de castraveţi!De ce nu aleargă melcul? Să nu-şi fluture ochii...La colţul unei case rotunde se auzi o împuşcătură de cuţit. Mortul căzu spânzurat.I: Ce îi spune un semafor altuia? R: Nu te uita la mine, că mă înroşesc!De ce sunt mai mulţi purici decât oameni? Pentru că e foarte greu să faci un prezervativ aşa de mic! Foaie verde stâlp Cură apă-n beci Vino mândro pe conductă Că te-aştept la robinet MORALA: Preţuieşte apa că nu se ştie niciodată. :) Două bomboane stau pe acoperiş. Care sare prima? Aia de mentă.Pe stradă treceau doi intelectuali şi un inginer.-ALO, GREŞEALĂ? -NU.Ai două nuci. Ştii care e femela? Aia spartă.Un copil întreabă pe tat-su: -De ce sunt roşiile astea aşa de galbene? -Pentru că sunt verzi... Merge Bulă la poştă şi îi spune poştaşului: -Nu vă supăraţi, aştept o scrisoare! -Nu mă supăr, aşteptaţi! Cel mai sec banc din lume: CAPUL UNEI BLONDE.

Război

M-am uitat azi la INFANTERIE STELARĂ şi mă întrebam fară să-mi răspundă nimeni... de ce trebuie să existe un război între noi, pământenii? Oricând poate apărea vreo specie mai inteligentă ca noi şi să ne omoare pe toţi, as simple as that... mai grav este că nici măcar oamenii dintr-o ţară nu se înţeleg între ei d-apoi mai avem pretenţia să se înţeleagă toţi cu toţi... nu zic că nu există scursuri :D dar pentru asta nu trebuie să fie război şi să moară nevinovaţii... eh, asta e viaţa până la urmă, eu nu pot schimba nimic din păcate, câte un mic război există în fiecare grup de oameni, din diferite motive... există un război şi cu noi înşine... Hai să fim mai buni... se poate?

Aiurea

Când eram copii aveam aşa multă răbdare, oare de ce? Oare de ce nu o mai avem. De fapt aveam răbdare pentru ce ne interesa, o jucărie, un joc inventat chiar de noi, ceva, orice. În generală aveam mare rabdare la ce spun profesorii, de fapt eram foarte atentă când fac o greşeală în vorbire şi o notam repede, caietele mele erau pline, pe lângă notiţele fireşti, de perle ale profesorilor. Şi pe atunci plictiseala era mare dacă eram atentă la aşa ceva, nu? Acum nu mai sunt interesată de aşa ceva, poate pentru că fac şi eu multe greşeli, scot multe perle pe gură :D cu siguranţă cei mai mici sunt atenţi, ciclul trebuie sa continue. Tot timpul suntem interesaţi de altceva şi altceva şi altceva... de ce nu mai suntem interesaţi să facem oraşe cu creta pe asfalt şi să ne jucăm fiecare cu maşinuţa lui, mda, acum avem maşini adevărate. Sau de ce nu mai suntem interesaţi de o păpuşă, sau de un muţunache de pluş, poate pentru că acum "am învăţat" să ne jucăm cu persoanele din jurul nostru ca şi cum ar fi păpuşi. Ne schimbăm mult cu fiecare an, poate e bine poate nu. Astăzi nu ne interesează ce ne interesa ieri. Suntem şi mult mai nehotărâţi în ultima vreme. Poate pentru că atunci când ştim ce vrem şi de ce avem nevoie, cei din jur nu sunt în conformitate cu dorinţele noastre şi uite aşa după o vreme nu te mai interesează aceleaşi chestii. Şi acum mai avem răbdare, dar pentru cu totul alte lucruri, mda, people change... avem răbdare, dar parcă nu mai avem chef de nimic... trist... Anyway, idealurile rămân aceleaşi, gândurile şi dorinţele importante nu se schimbă, nu? E ceva... A, şi nu trebuie să incetăm să visăm...

Back :D

După ce de Crăciun mă deprima bradul.... mda, cum te poate deprima ceva colorat ce străluceşte şi e plin de magia sărbătorilor, care de obicei aduc bunătate şi fericire? Ei uite că se poate... So, dacă atunci mă deprima ceva frumos, acum îmi dă energie o simplă piesa când o aud la radio, orice piesă :D and I am happppyyyyy.... Mă bucură fericirea celor din jur, a celor dragi.... E de bine, am revenit, mi-am revenit.... şi nu după o lună şi ceva, două de "NU AM CHEF DE NIMIC LASĂ-MĂ", ci după un an de fapt... an în care am ars mocnit, dar ştiţi că tot ce arde mocnit poate să declanşeze o flacără mare mare mare :D.... cam aşa e la mine.... după ceva vreme în care am ars încet cu treabă bună, acum flacăra (violet :P) e mare, şi arde fericită, dar fără să distrugă nimic în jurul ei.... E atât de ciudat omul uneori.... trece prin atâtea stări.... chiar şi într-o zi poţi să trăieşti atât de multe.... incredibil de complex omul ăsta, ce să mai.... nu?

Cât?

Mi-a încolţit în cap o idee, precum ceapa încolţeşte în beci...

Câtă dragoste putem oferi celor din jur? Ne iubim părinţii, rudele în general, prietenii... iubim animalele... şi cine ştie ce mai putem iubi... eu, şi florile printre altele. Bine că cea mai puternică dragoste e cea pe care o simţim pentru persoană de lângă noi. Ei, aici apare partea nasoală, că persoana asta se tot schimbă, din păcate. După prima iubire zici că e gata viaţa, că numai ăla, sau aia după caz, e "the one".... trecând anii îţi dai seama că nu e aşa :D. Sunt foarte puţine cazurile în ziua de azi, în care prima iubire rămâne şi ultima. E şi bine e şi rău. Bine pentru că nu mai suferi, nu te mai consumi, nu te mai stresezi degeaba, totul e roz, de la început la sfârşit. Rău pentru că nu ai termen de comparaţie, trăieşti cu ideea că ce ai lângă tine e cel mai bun. Aşa-mi doream şi eu cândva, unul şi bun :D dar se mai schimbă părerile odată cu trecerea timpului. Şi am descoperit că o persoană îşi poate oferi dragostea celui de lângă ori de câte ori e să fie, întotdeauna sentimentele sunt tot mai puternice. Oare e de vină vârsta, maturitatea pe care o capeţi în timp? Eşti mai profund :D cu cât eşti mai bătrân? Nu ştiu... încă nu am o explicaţie clară, dar ştiu ce simt pe pielea mea... Totuşi după câteva chestii nasoale pe care le păţeşti începi să crezi că nu mai ai de unde da ceva bun din tine, te simţi secat, nici o urmă de dragoste nu mai există... cel puţin pentru un timp.... şi apoi iar e bine....

Oare chiar suntem un izvor interminabil de iubire? Ăsta e omul?

Dacă tot putem să iubim iar şi iar... măcar să fie reciproc nu? Şi să sperăm că nimic din ce ni se întâmplă nu ne va schimba atât de rău încât să devenim insensibili... pentru că cineva, undeva merită dragostea noastră.... aşa cum o merită părinţii, fraţii şi patrupedele de lângă noi care ne fac viaţa mai frumoasă...

Premiul de scriitor superior... iuhu :D

Am primit premiul de la singurul care-mi apreciază poeziile... de fapt cam singurul care se gândeşte să mă citească :D, dar asta e altă poveste.... Chiar dacă am văzut premiul cu o considerabilă întârziere, mulţumesc lui Dumnezeu că s-a gândit ca prin mama să-mi dea viaţă, mulţumesc şi ei bineînţeles, chiar şi tatălui, că doar nu există minuni, mulţumesc tuturor, dragostea mea Mihaela (ţup ţup).... hmmm, şi internetului că a fost inventat.... şi nu în ultimul rând lui Hordy că îi plac versurile mele şi s-a gândit că aş merita premiul ăsta.... MULŢUMESC...

Regulile premiului :

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie să dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali;

2. Fiecare S.S. trebuie să îşi creeze o legătură pe net la blogul (şi autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul;

3. Fiecare S.S. trebuie să îşi prezinte premiul pe blog şi să adauge un link la acest post , care ne explică ce este cu premiul;

4. Fiecare S.S. trebuie să posteze aceste reguli pe blogul lui.

Bun, acum că am lămurit cum stă treaba, vine partea grea..... toţi cei care sunt în lista mea de blogg-uri au ceva fain de spus, au un stil propriu... şi toate sunt interesante, că de aia se află în lista mea.... cel mai des citit de mine este blogul lui Hordy, dar cum el a primit deja premiul trebuie să aleg alte 5 persoane care au ceva interesant de spus.... greu... am spus deja, eu le-aş da la toţi premiul, dar:

1. VisUrât - aşa "îl ştiu" de mult şi aşa o să-l trec şi aici, nu cu numele. De ce l-am ales? simplu, pentru că e primul blog pe care am intrat, cu ceva ani în urmă, şi eram fascinată de tot ce scria, râdeam, eram bine dispusă după ce citeam ce posta... acum e plin de blogg-uri, e greu să le citeşti pe toate, chiar imposibil... oricum, ăsta a fost, este şi va rămâne unul bun, blogul zic, de fapt cine scrie e important, că ală are ideile :D
2. Tudy - pentru că e frati-miu şi-l iubesc... şi scrie super mişto.... doar ne tragem din aceeaşi familie ce naiba :D
3. Cabral - doar pentru că e el... îl ador pur şi simplu, pentru ceea ce este, cum este, ce spune... etc... pentru tot... şi scrie şi fain... place, merită premiul
4. Groparu - pentru că are un stil unic, toţi avem de fapt, dar stilul lui îmi place foarte mult, şi la postările lui am râs de multe ori, în special la aventurile cu furia.... imaginaţia lui bogată ce intrece realitatea, te face să zâmbeşti măcar, şi doar e nevoie de mai multă fericire nu?
5. Eco - merită premiul pentru tot ceea ce e scris pe acolo, pentru tot ceea ce face o întreagă echipă.... şi pentru că eu sunt la protecţia mediului :P

Sper că nici unul din cei nominalizaţi nu a mai primit premiul... vreau să fiu prima care se gândeşte la voi :D... păcat că premiul e doar simbolic.... but, enjoy it!

Dacă vreţi sar peste regula numărul trei. Pot să schimb puţin regulamentul, nu? La nevoie...

Hai să râdem...

Şi aşa mergem din rău în mai rău... cu fiecare zi ne cufundăm tot mai tare în rahat..... d-apoi măcar să râdem, sau măcar să zâmbim.... să ne destindem.... Bineînţeles cu bancurile astea, să uităm de prostia care o vedem în jurul nostru zilnic, şi lipsa celor 7 ani de acasă.... am început anul ăsta tare bine, numai în casă am stat, să nu mă speriu de idioţi (adică oameni cu idei)....

Să revenim.... am căutat câteva bancuri... politice.... cu politicieni..... de astea.... că tot am trecut de nişte alegeri de curând. Enjoy and smile!!!

Ajung Bush, Blair şi Băsescu în iad. Fiecare are dreptul la convorbiri cu lumea reală contra-cost. La sfârşitul lunii vin facturile pentru fiecare:

Bush: convorbiri 30 min către SUA, cost factură 100$.

Blair: convorbiri 45 min către UK, cost factură 180$.

Băsescu: convorbiri 300 min către România, cost factură 1$!

Revoltaţi primii doi cer socoteală la administratorul iadului..

Răspunsul: Hell to hell se taxează local.

- Ştiţi care e diferenţa între România şi Somalia?

-În Somalia nu se moare şi de frig.

Într-o zi Bulişor vine la tatăl său şi îl întreabă:

-Tati, ce e politica?

-Uite cum stă treaba. Eu aduc banii în casă, eu sunt finanţele; mama ta scoate banii, ea e guvernul; bunicul are grijă ca totul să fie bine, el e sindicatul; servitoarea e clasa muncitoare; tu eşti poporul, iar fratele tău mai mic este viitorul. Ai înţeles?

Bulişor nu întelege şi pleacă la culcare. La miezul nopţii îşi aude frăţiorul plângând deoarece făcuse în pampers. Bulişor încearcă să îşi trezească mama, dar nu reuşeşte. Se duce după servitoare pe care o gaseşte cu tatăl său care se "ocupa" de ea, iar bunicul dormea. În acel moment Bulă a înţeles ce e politica. A doua zi tacsu îl întreabă pe Bulişor:

-Ei fiule ai înţeles ce e politica?

-Da! răspunse Bulişor. Finanţele fut clasa muncitoare, sindicatul îi priveşte pe ascuns, guvernul doarme, nimănui nu îi pasă de popor, iar viitorul e în căcat.

O întrebare adresată fiecărui continent:

- Ce părere aveţi despre lipsa de alimente de pe celelalte continente?

America: Ce sunt alea "alte continente"?

Africa: Ce sunt alea "alimente"?

Europa de Vest: Ce e aia "lipsă"?

Europa de Est: Ce e aia "părere"?

Cum vorbeşte Iliescu engleza?

Ca şi chineza.

Dar de ce nu mai vorbeşte acum în engleză?

Pentru că l-au rugat chinezii să nu îi mai înjure.

La o întâlnire a Preşedintelui cu presa, un individ din spate către unul din faţă:

-Domnule, nu te dai un pic la o parte?

-Da, cum să nu.

După cinci minute.

-Domnule, nu-ţi dai şapca jos că nu-l văd pe Preşedinte?

-Nu vreţi să vă dau şi un binoclu?

-Nu, mulţumesc, am puşcă cu lunetă.

Culmea somnului: Să te culci preşedinte şi să te trezeşti prostănac.

Geoană va ţine o conferinţă de presă, pentru a demonstra că filmuleţul în care se bucură şi ţopăie pe scenă este trucat.

Cel mai scurt banc: Geoană, preşedinte!

PSD: Preşedinte din Seara de Duminică. PDL: Preşedinte din Dimineaţa de Luni.

Videanu către Băsescu:

- Şefu, am o veste bună şi una rea. Pe care o vreţi prima?

- Pe aia rea.

- Geoană a luat 60% din voturi.

- Cum??? Atât de mult? Şi care e vestea bună?

- Dumneavoastră aveţi 70%!

- Ce-au făcut românii în timpul mandatului lui Mircea Geoană?

- Au dormit!

Ce i-a pus în ghete Moş Nicolae lui Geoană?

Programul Geoană preşedinte – varianta demo.

Întrebare : Cum se pune la loc dopul la o şampanie?

Răspuns : Întrebaţi-l pe Geoană!

Un copil îl zăreşte pe Geoană pe stradă şi se apropie strigând:

- Prostănacule!!!

- Da, dar eu sunt mai mare ca tine…

De ce a acceptat Bush să apară în fotografii alături de Geoană?

Pentru a părea mai deştept.

Ce face Geoană când nu este prostănac?

Se prosteşte

După alegeri, la sediul PSD vine unul şi zice la o secretară: Aş vrea să vorbesc cu Domnul Preşedinte al României, Mircea Geoană.

Secretara îi răspunde: Dar Domnul Geoană nu e Preşedinte.

Omul pleacă şi se reîntoarce după o oră: Aş vrea să vorbesc cu Domnul Preşedinte al României, Mircea Geoană.

Secretara îi răspunde din nou: Dar Domnul Geoană nu e Preşedintele României.

Pleacă omul şi după 10 minute. vine iar şi zice: Aş vrea să vorbesc cu Domnul Preşedinte al României, Mircea Geoană.

Secretara nervoasă: V-am mai spus de atâtea ori că Domnul Geoană nu e Preşedintele României!

La care omul zice: Ştiu doamnă, dar nu mă pot sătura să aud asta!

De ce s-a dus Geoană la Moscova în secret?

Pentru că nici el nu a ştiut.

Amurg

Amurg între cer şi pământ

Violetă flacără...

În noapte te pierzi,

Făcând lumina s-apară.

E frumos în seară,

Dar tu faci totul să piară,

În întuneric să dispară.

Momente frumoase

De soare arse,

Făcute scrum, făcute praf.

Visezi, te trezeşti, oftezi,

Vrei iar să dormi, să fie bine...

În vis totul se poate.

Amurg, acea stare din nou,

Starea de bine şi rău,

Timpul se scurge, nu îl mai prinzi,

Iar pe el în zori, nu-l mai cuprinzi...

Amurg, linişte, fericire,

Te bucuri de tot în neştire,

Vezi totul altfel, cum ar trebui să fie.

Amurg, o dată în zi...

Măcar atunci ştim cum va fi.

Amurg am avut, amurg vom avea,

Până când totul va dispărea....

Lăptic

Câteva lucruri despre lapte :D.... poate multe le ştiţi deja, dacă nu, sper să vă ajute..... şi oricum, dacă le uitaţi ştiţi unde să le regăsiţi..... ideile zic....

• Laptele îmbunătăţeşte performanţele... intelectuale.
• Laptele de capră este mai sănătos decât cel de vacă.
• Principalul motiv pentru care laptele se strică este acţiunea luminii, oxigenului şi microorganismelor dăunătoare ce acţionează asupra lui.
• Zerul s-a dovedit extrem de valoros în tratarea sclerozei multiple.
• Regina Egiptului, Cleopatra, era frumoasă datorită băilor pe care le făcea în lapte de capră, cunoscut pentru calităţile antiinflamatorii la tenurile cu probleme, sensibile sau îmbătrânite.
• Un pahar de lapte conţine aceeaşi cantitate de colesterol ca o friptură de 100 g.
• Laptele de capră previne, prin aportul de minerale, anemia şi demineralizarea osoasă.
• Laptele este alb deoarece conţine caseină, o proteină bogată în calciu, de culoare albă.
• Laptele este supranumit şi "sângele alb".
• Laptele de capră, spre deosebire de cel de vacă, conţine un acid organic puternic care s-a demonstrat că opreşte evoluţia cancerului aflat în stadiul incipient.
• Consumarea în fiecare zi a unui pahar de zer de lapte curăţă intestinele şi pune metabolismul în mişcare.
• Laptele matern este bogat în omega 3, ingredient ce lipseşte total din laptele de vacă.
• Laptele e folosit şi ca antidot pentru a elimina metale grele din organism.
• Majoritatea vacilor produc mai mult lapte când ascultă muzică.
• Consumul regulat de lapte integral sau produse lactate integrale, îngraşă.
• Pe parcursul întregii sale vieţi, o singură vacă dă peste 200.000 de pahare de lapte.
• Laptele este asimilat în proporţie de 97% de către organism.
• Laptele de cămilă nu se strică pentru că este adaptat la căldura deşertului.
• Adăugarea de lapte în ceai poate distruge calitatea ceaiului.

Stea

Desenez pe cer o stea...

E o parte din inima mea

Străluceşte când e soare

Şi se stinge când e ploaie.

Învaţă şi tu să desenezi timid

Cu-o parte din tine pe cerul senin

Învaţă să vezi ce e în interior

Nu te baza pe exterior.

Frumuseţea, exteriorul, o iluzie trecătoare

Trece când scânteia piere

Trece pentru ochi şi minte

Trece când altfel te vede.

Ce e important rămâne...

Şi se vede în privire...

Doar ochii şi un zâmbet

Strălucesc şi-n întuneric...

Idee

Un vis...

O atingere...

O ieşire cu cortul...

Un început...

Unul până la final...

Aşa te-am visat

Aşa te am în minte

Aşa ne vom uni

Aşa vom face multe.

Puţin roşu, răcoare, zăpadă,

Timid, ne pierdem în seară

Chipul e negru, necunoscut

Ideea e vie, eu te-am plăcut...

Durere în vis, durere acum,

Culoare acolo, negru-n real

Ce am visat doar eu mai reţin

Ce am să văd, mă sperie puţin.

Mă sperie doar gândul că va fi aşa

Mă sperie s-aştept să fie ceva

Mă sperie că nu se va întâmpla

Dar voi continua, voi aştepta...

Cortul...

Al meu nu mai e...

Ideea de doi....

De doi şi doar unul....

E undeva...

E o idee...

Nisip

Răsărit de soare,

Amurg ieşit din mare...

Doar noi şi nisipul sub picioare

Privind în depărtare...

Privind la frumuseţe,

Feţe pline de tristeţe...

Suflete întunecate

Ce nu pot fi înduplecate....

Ne chinuim pe noi adesea,

Crezând că va fi bine...

Dar ştim că nu va fi aşa

Nu e loc de mai bine.

Ne cufundăm în cotidian,

Uitând să mai fim oameni...

Lăsăm aşa să treacă ani,

Uităm de ce contează...

Doar noi şi nisipul umed,

Doar noi şi infinitul zâmbet,

Doar noi şi ce o să mai vină,

Doar noi şi un sărut de noapte bună.

Un sărut în noaptea albă

Noapte caldă în zăpadă

Noapte magică în doi

Haideţi să fim iarăşi noi.

Aş vrea să pot din nou zbura,

Nu doar în vis, ci în inima ta,

Marea sa ne fie patul

Iar muntele, palatul...